Melanomul. Diagnostic și tratament

Melanomul poate apare spontan, ca o pată pigmentară cutanată (spre exemplu o aluniţă) nouă sau poate creşte încet în interiorul sau lângă o pată pigmentară pre-existentă. La bărbaţi, melanomul apare frecvent pe spate, trunchi, cap, sau gât. La femei, melanomul apare frecvent pe picioare sau trunchi. Melanomul poate apare pe zone care sunt expuse puţin sau deloc la soare: pe tălpile picioarelor sau pe palme.

Incidenţa melanomului malign are un ritm de creştere mai rapid decât a oricărui alt tip de cancer. În SUA şi EU, mai mult de 62000 respectiv 59000 bolnavi sunt diagnosticaţi cu melanom malign. Melanomul poate apare la orice persoană, dar trebuie luate în considerare următoarele date statistice:
EU: Incidenţa melanomului variază considerabil între diferitele regiuni ale Europei şi creşte cu latitudinea, de la aprox 3 până la 5 cazuri/100000 locuitori în regiunile mediteraneene până la 12-17 cazuri /100000 locuitori în regiunile nordice şi vestice ale continentului.
SUA: Caucazienii sunt de 10 ori mai predispuşi la a dezvolta un melanom decât celelalte rase, majoritatea bolnavilor fiind bărbaţi peste vârsta de 50 ani. Melanomul nu este frecvent la afro-americani, asiatici sau hispanici dar mortalitatea la aceste sub-grupe populaţionale este mai ridicată datorită faptului că nu este depistat precoce.

Diagnosticul melanomului:

Sistemul ABCDE poate fi de ajutor în a face distincţia între o aluniţă normală şi una care ar putea fi un melanom:
– Asimetria (Asymetria) : o jumătate a aluniţei nu este la fel cu cealaltă jumătate
– Margini (Borders) : Margini neregulate
– Culoarea (Colour): Pigmentarea este variată şi neuniformă şi poate conţine umbre de pigment- maro, negru, roz, iar uneori zone cu roşu, alb sau albastru;
– Diametru (Diameter) : Melanoamele sunt în mod obişnuit mai mari de 6 mm în diametru când sunt diagnosticate, uneori însă pot fi mai mici. Dacă observaţi o aluniţă deosebită de altele sau o aluniţă care se schimbă sau care ustură sau sângerează, chiar dacă este mai mică de 6 mm, consultaţi medicul.
– Evoluţie (Enlargement): Schimbarea caracteristicilor unei aluniţe, cum ar fi dimensiunea, aspectul sau sensibilitatea la atingere.
Unele melanoame nu se pot include în aceste criterii astfel că trebuie consultat un medic dacă se observă:
– apariţia unei noi leziuni cutanate sau creşterea în dimensiune a unei leziuni existente în asociere cu modificarea aspectului care devine perlat, translucid sau variază în culoare
– o pată pigmentară cutanată care ulcerează sau devine roşie sau inflamată
– o pată pigmentară cutanată care îşi modifică dimensiunea, forma, culoarea, textura sau sensibilitatea
– o pată pigmentară cutanată care dă mâncărime, creşte, doare, sângerează
– o leziune care nu se vindecă sau după ce s-a vindecat se redeschide

Biopsia excizională şi Biopsia Ganglionului Santinela:

O biopsie excizională este efectuată pentru a evalua prezenţa melanocitelor. Leziunea suspectă este îndepărtată chirurgical împreună cu o margine de siguranţă de ţesut normal şi piele din jurul acesteia. Acest lucru se face pentru a putea măsura cât de adânc a invadat tegumentul, melanomul suspectat şi pentru a evita recurenţa loco-regională.

Pentru melanoamele cu grosime mai mare se efectuează o biopsie a ganglionului santinela pentru a determina dacă leziunea a invadat ganglionii limfatici învecinaţi.

Un colorant albastru sau altă substanţă radioactivă este injectată la nivelul melanomului iar aceasta drenează prin sistemul circulator limfatic spre ganglionii limfatici regionali. Primul ganglion limfatic la care ajunge substanţa respectivă este îndepărtat şi analizat pentru a se vedea dacă conţine melanocite maligne. Dacă nodulul este pozitiv, întregul sistem limfatic regional este investigat şi toţi nodulii canceroşi sunt identificaţi şi îndepărtaţi. Dacă primul ganglion este negativ, probabilitatea ca restul ganglionilor limfatici să fie infiltraţi este mică.

Alte teste:

Dacă melanomul a metastazat în ganglionii limfatici, pot fi utilizate următoarele teste pentru a evalua stadializarea tumorii:
– teste sanguine: funcţia hepatică şi lactat-dehidrogenaza (LDH)
– examen ecografic, CT (abdominal)
– radiografia pulmonară şi CT pulmonar
– rezonanţa magnetică nucleară (RMN) la nivelul ţesutului cerebral

Tratamentul melanomului:

Melanomul este tratat în funcţie de stadiul de evoluţie al bolii.
Stadiul este determinat măsurând cât de adânc a pătruns melanomul în straturile pielii (scara vBreslow), dacă este ulcerat (crăpături sau sângerări) şi dacă/cât de departe a metastazat (s-a propagat la ganglionii limfatici sau alte organe). Stadializarea corectă şi exactă a bolii este importantă deoarece tratamentul şi prognosticul bolii variază în funcţie de stadiul bolii la diagnostic:
– Melanom in-situ: Melanomul este prezent la straturile superioare ale pielii;
– Stadiu I A/B: tumora este progresiv mai groasă, este confirmată la straturile superioare ale pielii şi nu a metastazat;
– Stadiul II A/B/C : Tumora a invadat straturile profunde ale pielii, dar nu a metastazat;
– Stadiul III A/B/C: Tumora poate fi de orice grosime, a metastazat la ganglionii limfatici regionali. Pacienţii cu melanom primar adânc (Stadiu II B/C) sau cei cu melanom metastatic la nodulii loco-regionali (Stadiu III) sunt consideraţi cu risc crescut de recurenţă;
– Stadiu IV: Tumora poate fi de orice grosime, a metastazat după ganglionii limfatici regionali în alte ţesuturi sau organe, cel mai frecvent în plămân, ficat sau creier.

Tratamentul chirurgical:

Tratamentul chirurgical este standard pentru toate stadiile de melanom şi are scopul de a îndepărta tumora iniţială şi orice ganglioni limfatici afectaţi. Dacă tumora este diagnosticată într-un stadiu precoce, înainte de a invada straturile mai profunde ale pielii sau de a se răspândi prin sânge sau calea limfatică, doar tratamentul chirurgical poate fi curativ.

Opţiuni terapeutice adiţionale:

Boala avansată Stadiu II sau III are un risc mare de recurenţă după chirurgie; Terapia preventivă sau adjuvantă poate include imunoterapie (terapie care stimulează sistemul imun pentru a omorî celulele maligne), chemoterapie şi radioterapie.
Tratamentul melanomului Stadiu IV se soldează cu vindecarea numai la un mic subset de pacienţi şi în general este axat pe stabilizarea bolii, ameliorarea simptomelor şi menţinerea pacienţilor la un nivel al calităţii vieţii cât mai ridicat.

Terapia adjuvantă cu doze crescute de interferon alfa-2b este indicată pentru 1 an după terapia chirurgicală şi este rezervată pentru cazurile de melanom cu risc crescut (Stadiu II/III) rezultând într-o îmbunătăţire substanţială a intervalului liber de boală şi a supravieţuirii generale.

Chemoterapia:
Chemoterapia este folosită pentru a stopa creşterea celulelor tumorale care au metastazat şi poate fi administrată sistemic, fie pe cale orală, fie prin perfuzie (IV). Chemoterapie în doze mari poate fi administrată şi regional în anumite regiuni ale corpului care au fost afectate de melanom prin perfuzie de organ pentru a reduce toxicitatea către alte arii ale corpului. Chemoterapia poate fi utilizată ca tratament paliativ pentru a ameliora simptomele în stadiile avansate ale bolii.
Radioterapia:
Radioterapia utilizează raze X cu energie mare pentru a ucide celulele canceroase. Radioterapia poate fi considerată pentru tumori inoperabile sau ca tratament paliativ pentru a ameliora simptomele melanomului metastazat care s-a răspândit la creier sau la os.

Imunoterapia:
Imunoterapia utilizează propriul sistem imun al pacientului pentru a combate cancerul. Agenţii imunoterapeutici, proprii organismului sau fabricaţi în laborator, pot creşte sau reface apărarea corpului împotriva cancerului. Interferonul alfa 2b recombinant face parte din această clasă de substanţe.

Terapii viitoare:
Mulţi agenţi terapeutici sunt investigaţi în studii clinice cum ar fi: vaccinuri din celulele tumorale proprii ale pacientului, biochemoterapie (combinarea agenţilor anticancer cu agenţi imunoterapeutici) terapie genică (înlocuirea genelor defecte cu gene sănătoase) şi noi tipuri de imunoterapie şi noi utilizări ale agenţilor chemoterapici. Temozolomide, un nou agent terapeutic oral este studiat pentru tratamentul melanomului malign, stadiul IV.

Urmărirea pacienţilor:
Pacienţii care au dezvoltat un melanom sunt supuşi riscului de a dezvolta un alt melanom subsecvent, în timp ce alţi pacienţi pot dezvolta metastaze ale melanomului iniţial. Din acest motiv, toţi pacienţii cu melanom necesită urmărire regulată, intervalul fiind determinat de stadiul bolii, istoricul medical şi factorii adiţionali de risc.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*