Sfatul psihologului! Nu mă pot abține de la dulciuri! ce să fac?

Vreau sa mananc regulat, sa reduc mult consumul de dulciuri, sa nu mai rontai atat intre mese, sa mananc mai multe fructe etc. Dar imi este foarte greu, pana acum nu am reusit sa fac asta. Imi dau seama ca nu se leaga doar de alimentatie si ca trebuie sa imi schimb intregul stil de viata ca sa reusesc. (Si asta si vreau.)

Mai ales mancatul de dulciuri si alte rontaieli ma ucide, nu pot deloc sa ma abtin. Este si chestie de obisnuinta, ca practic asta de multi ani. In ultima vreme (ultimele cateva luni) simt nevoia sa inchei fiecare masa cu ceva dulce, altfel parca nu am terminat de mancat. Si de vreun an nevoia cea mai mare de a manca (de toate, nu numai dulciuri, dar mai ales dulciuri) o simt seara tarziu, uneori chiar cand ma pregatesc de culcare. Atunci cred ca mananc cat in tot restul zilei. Am si o fixatie orala cred, am si fumat intr-o perioada (aproape 2 ani), dar am reusit sa renunt.

Cu rontaitul insa e mai greu, ca am obiceiul asta inca din copilarie (acum am 24 de ani). Cred ca o sa incerc sa-l inlocuiesc cu altceva, de exemplu sa ma spal pe dinti, sa ies la o plimbare, sa dansez sau o sa incep sa reduc treptat portiile (adica o sa-mi „dau voie” sa mananc cate o bucatica de cioco, dar nu mai mult, mai ales ca cu cat mananci mai multe dulciuri, cu atat simti nevoia de si mai multe, pt ca creste si scade glicemia rapid).

Desi atunci pe moment e foarte greu sa ma abtin si sa ma indrept spre altceva, imi cere un EFORT foaaaarte mare. Mai ales ca seara cand se intampla asta imi apare uneori in minte ideea ca „trebuie sa mananc ceva dulce”, parca se infige acolo in creier si din momentul ala nu mai pot sa scap de ea, o aud din ce in ce mai tare si devine ca o obsesie si STIU ca o sa ma las pana la urma prada ei, oricat as lupta nu pot decat sa aman. Afectiune primesc destula, nu cred ca asta caut sa compensez. Poate altceva imi lipseste, cine stie. Cred ca ar fi un pas bun daca as rupe „programul” asta care se tot repeta, adica organismul si psihicul meu cred ca deja s-au obisnuit sa ceara si sa primeasca dulciuri in fiecare zi (de mai multe ori pe zi). O sa analizez mai mult sa vad cand anume simt nevoia asta si in timpul zilei, nu doar seara. Si ce anume simt in momentul in care savurez ciocolata respectiva 🙂 Si cam atat. Haideti ca mi-am dat eu singura cateva solutii :)) Daca aveti vreo sugestie, orice, abia astept sa o primesc. Multumesc!

Dragă Daria,
Mi-a plăcut să citesc ce ai scris. Mă bucură faptul că ai cunoştinţe de psihologie şi le şi aplici la tine şi, mai ales, apreciez că îţi dai singură răspunsurile de care ai nevoie. Şi pentru că tot îţi place ţie să citeşti şi să şi foloseşti ceea ce ştii in folosul tău, îţi recomand să mai citeşti cate ceva despre fixaţia orală, pentru că asta te-ar putea ajuta să îţi dai seama mai usor care sunt momentele în care simţi nevoia să mănânci, fără să fie o nevoie firească a corpului.

Exact cum spui, ceea ce ai de făcut este să rupi legătura intre „stare” şi mâncat. Însă fii răbdătoare cu tine şi cu corpul tău, pentru că un obicei se formează în timp, mai ales când el trebuie să contracareze un obicei bătătorit in 20 şi ceva de ani. E la fel cum se învaţă mersul. La început abia te ţii pe picioare, apoi te ridici, mergi ce mergi, te mai împiedici, până ajungi să stăpâneşti mersul. Ia şi căzăturile ca pe ceva firesc, nu te pedepsi şi ridică-te şi mergi mai departe. Şi ai să reuseşti!

Adugă în propria ta auto-analiză şi următoarea întrebare: „Pentru ce mă pedepsesc atunci când mănânc mai mult de cât am nevoie? De ce imi suprasolicit corpul şi stomacul şi îl forţez să digere mai mult decât poate?”

Şi pentru că spuneam că este vorba de stadiul oral, adică perioada 0-1 ani şi cu greu reuşim să accesăm singuri cauzele şi să le eliminăm, poţi să-ţi foloseşti deschiderea spre psihologie şi făcând câteva sedinţe de consiliere.

lapsiholog.com

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*